Poporul kurd este cel mai mare neam din lume fără stat. Kurzii (autodenumiți kurmangi) se întind pe teritoriul mai mutor state: Turcia, Siria, Iran, Irak, Georgia, Kazahstan, Azerbaijan și Armenia și în Diaspora europeană. Poporul kurd numără circa 40 de milioane de oameni și este de origine indo-europeană ariană. O paticularitate a kurzilor este faptul că majoritatea sunt blonzi cu ochii albaștri sau verzi și s-au islamizat superficial, fiind musulmani sunniți.
Bazinul
etnic al formării poporului kurd a fost în Caucaz, fiind înrudiți cu
alanii și alte popoare indo-europene, inclusiv tracii. Istoria kurzilor
de la mezi sau parți până la liderul Partidului Muncitorilor din
Kurdistan, Abdullah Ocalan, este o serie de lupte sângeroase pentru
independență. Cele mai vechi monumente literare ale poporului kurd
datează din sec. al VII-lea. În perioada feudalismului s-au evidențiat
poeții Ehmedê Batê (1417 1491), Ali Hariri (1425–1490), Malaye Jaziri
(1570–1640), Faqi Tayran (1590–1660), Ahmad Khani (1651–1707, clasic al
literaturii kurde).
La
sfârșitul sec. al XVIII-lea–sec. al XIX-lea, se dezvoltă poezia
patriotică. Dintre scriitorii kurzi contemporani fac parte Șêrko Bêkes,
Abdulla Goran (Iraq), Cigerxwîn, Osman Sabri (Siria), Hejar (Iran) etc.
Unul dintre reprezentanții literaturii kurde în URSS au fost Erebê Șemo
(latinizat Arab Shamilov; 1897–1978).
Cei
mai mulți kurzi trăiesc în Turcia, circa 20 de milioane de locuitori
care au dreptul la un stat, alte milioane mai trăiesc în Irak și în
Siria, precum și în Iran, unde au obținut recent autonomie. În Turcia,
kurzii sunt cei mai persecutați, Ankara chetuind circa șase miliarde de
euro anual să ucidă cu sânge rece gherilele kurde. În anii 80/90 ai
secolului XX, Turcia a ucis 32 de mii de kurzi, fapt ce se încadrează în
cadrul genocidului etnic. Liderul PKK este arestat și condamnat la
moarte, dar până la urmă Abdullah Ocalan este închis într-o închisoare
turcă, deoarece UE nu a permis execuția. În timpul lui Sadam Hussein,
kurzii au fost epurați etnic cu arme chimice, iar după invazia americană
din 2003 s-a încercat crearea unui stat independent turc, dar Germania,
Turcia și Marea Britanie s-au opus vehement.
Paradoxal,
în perioada URSS, kurzii din Caucaz au avut cele mai multe drepturi,
fapt ce a dus la o înflorire a literaturii kurde, scriitorul Arab
Șhamilov devenind personalitate internațională. Occidentul a păcălit de
mai multe ori poporul kurd. În anii 1850 britanicii i-au sprijinit pe
turci să zdrobească revoluția prințului kurd Bedir Khan.
După
primul război mondial francezii oferă prin Tratatul de la Sevres din
1920 independența Kurdisanului, dar perfidul Albion se opune și prin
Tratatul de la Laussane din 1923 se anulează independența kurzilor,
englezii punând mâna pe petrolul dintre Mosul și Kirkurk cu ajutorul lui
Ataturk, chiar pe teritoriul actualului Stat Islamic, ce vinde azi
petrol la negru Turciei spre SUA.
În
anii 1940/1950 Mustafa Barzani devine un simbol de eliberare a
poporului kurd din Irak, el fiind învins doar cu sprijinul Occidentului,
care a finanțat instaurarea dictaturii lui Sadam Hussein și a
partidului său socialist Baas.Crearea Statului Islamic de către foști
ofițeri secreți și militari ai lui Sadam Hussein după 2009, tocmai pe
teritoriul petrolifer ce trebuia să revină eventualului Kurdistan
independent complică mult situația în zonă. Turcia susține Statul
Islamic, în subsidiar cu indiferența complice a SUA și U.K., tocmai
pentru a cumpăra petrol ieftin și a bloca înființarea unui puternic stat
independent kurd de 40 milioane de locuitori, entitate statală
sprijinită de altfel de Israel.
Adevărații
inamici de pe teren ai Statului Islamic sunt gherilele kurde, care
luptă, singurii cu adevărat, împotriva islamismului barbar. Patrulele de
femei kurde sunt spaima islamiștilor, care dacă sunt uciși de acestea
nu mai ajung în rai. De circa doi ani bombele avioanelor americane cad
doar în nisip, niciuna măcar pe un tanc petrolier sau o rafinărie a
Statului Islamic, lucru care ar perturba exportul clandestin de petrol
foarte ieftin în Turcia înspre Europa și SUA. Țările arabe vând acum cu
40 de dolari barilul de petrol, iar Statul Islamic îl vinde la negru
prin Turcia cu 30 de dolari, iar dacă Mosul sau Kirkurk ar deveni părți
ale noului stat independent kurd recunoscut de ONU s-ar vinde acest
petrol oficial la prețul pieței impus de OPEC. Atunci ar pierde
rafinările americane sau germane foarte mulți bani.
Pentru
magnații petrolului și liderii politici corupți din U.E. sunt mai
importanți petrodolarii decât creștinii decapitați ritualic de
jihadiștii de la Raqqa. În iulie 2014, Statele Unite și-au prezentat
dezacordul și s-au împotrivit proiectului anunțat de președintele
Kurdistanului irakian privind organizarea unui referendum pe tema
independenței regiunii autonome.
Implicarea
Rusiei în Siria a complicat lucrurile, astfel se explică doborârea
avionului rus de către avioanele turce. Rusia bombarda câmpurile
petroliere și cisternele cu benzina care trebuia să ajungă în Europa și
în restul lumii. Evident Turcia nu vrea un stat kurd independent și nici
să cumpere petrol la prețul pieței, când pot lua petrol foarte ieftin
la negru de la Statul Islamic, pe care îl susține financiar în
complicitate cu mari companii occidentale. Fiul lui Erdogan e un
apropiat al islamiștilor de la Raqqa.
Pentru
distrugerea acestui viespar terorist islamist, singura forță militară
și politică care o poate face sunt kurzii. Va fi adusă pacea în zonă
prin creearea statului independent Kurdistan, care să cuprindă teritorii
din nordul Irakului, Siria și mai ales din Turcia, care a dovedit că nu
respectă drepturile și libertățile fundamentale ale omului și sprijină
terorismul islamist ce a ucis sălbatic mii de europeni și creștini din
Orientul Mijlociu. A sosit timpul independenței Kurdistanului pentru a
se asigura calmul în Orientul Mijlociu.Noua capitală a noului Kurdistan
ar putea fi în sud-estul Turciei, o zonă etnică, covârșitor majoritară
kurdă și foarte dezvoltată din punct de vedere economic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu